Curs BNR la zi
marți, 23 martie 2010
Semnificaţii istorice pentru 23 martie
1749 - S-a născut matematicianul şi astronomul francez Pierre Simon, marchiz de Laplace (1749-1827), profesor de matematică la Şcoala militară din Paris şi academician (m. 5 mar 1827).
1813 - S-a născut Cezar Boliac, unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice şi gazetar român (25 feb. 1881).
1839 - Prima utilizare cunoscută a expresiei americane "OK" (oll korrect) în cotidianul "Boston Morning Post".
1842 - A încetat din viaţă scriitorul francez Henri Beyle (n. 23 ian. 1783), cunoscut sub pseudonimul Stendhal, care este considerat un pionier al romanului modern francez prin operele "Roşu şi negru" (1830) şi "Mănăstirea din Parma" (1839).
1847 - S-a născut Alexandru D. Xenopol, istoric, filosof şi critic literar, membru al Academiei Române (m. 27 feb. 1920).
1857 - Americanul Elisha Otis instalează primul lift în New York City, la adresa Broadway 488.
1880 - A încetat din viaţă generalul Gheorghe Magheru (n.8 apr 1802), conducătorul militar al Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească.
1881 - S-a născut scriitorul francez Roger Martin du Gard, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1937 (m. 22 aug. 1958).
1898 - A fost adoptată Legea Spiru Haret, care reglementa învăţămîntul secundar cu opt clase şi cel superior.
1903 - Americanii Orville şi Wilbur Wright înregistrează patentul aeroplanului experimentat de ei după lungi ani de cercetări.
1909 - Wilhelm şi Karl Maybach înfiinţează Luftfahrzeug-Motoren GmbH la Bissingen, Germania, trust care va produce motoare pentru dirijabilele Zeppelin şi automobilele de lux Maybach.
1912 - S-a născut fizicianul german Wernher von Braun (Wernher Magnus Maximilian Freiherr von Braun), asistent al lui Herman Oberth, creator al rachetelor militare naziste V1 şi V2 (1944-1945). A murit pe data de 16 iunie 1977.
1917 - În contextul retragerii în Moldova în timpul primului război mondial, a fost emisă Proclamaţia Regelui Ferdinand I, prin care acesta promitea ţăranilor pămînt şi introducerea votului universal
1919 - Fostul militant socialist italian Benito Mussolini fondează la Milano partidul Fasci di Combattimento.
1929 - La Casa Albă a fost instalat primul telefon.
1945 - Legiferarea de către guvernul Petru Groza a unei reforme agrare prin care au fost expropriate proprietăţile mai mari de 50 ha, fiind împroprietărite peste 900 000 de familii de ţărani.
1961 - SUA înregistrează primele pierderi în războiul nedeclarat din Indochina, respectiv un avion de recunoaştere doborît de rebelii comunişti din Laos.
1965 - NASA lansează Gemini 3, prima navă spaţială cu echipaj de două persoane.
1976 - A intrat în vigoare "Carta Internaţională a Drepturilor Omului".
1983 - Preşedintele american Ronald Reagan lansează "Iniţiativa de Apărare Strategică", un sistem spaţial de apărare antirachetă cunoscut în mass media sub numele de "Războiul Stelelor", care va obliga Uniunea Sovietică să accelereze negocierile pentru dezarmarea nucleară.
1989 - Chimiştii americani Stanley Pons şi Martin Fleischmann realizează experimental fuziunea la rece, în laboratoarele Universităţii Utah.
1989 - Un asteroid cu diametrul de 330 metri trece la circa 700 000 kilometri distanţă de Pămînt.
1996 - Organizarea primelor alegeri prezidenţiale directe în Taiwan (Republica China), câştigate de Lee Teng-hui, reprezentantul Partidului Naţionalist (Komintang).
1998 - Filmul american "Titanic" obţine 11 trofee la cea de a 70 a ediţie a premiilor Oscar, egalând recordul peliculei "Ben Hur" la ediţia din 1959.
2000 - Pentru prima oară în lume, regizorul german Peter Stein a realizat o versiune integrală a celor 12.111 versuri din "Faust" de Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), într-un spectacol de 21 de ore, special creat pentru Expoziţia universală Expo-2000 Hanovra.
2001 - Staţia spaţială sovietică MIR ("Pace"), lansată în februarie 1986, îşi încheie existenţa, cele 143 de tone ale sale dezintegrîndu-se în atmosferă la prăbuşirea în sudul Oceanului Pacific, după ce fusese abandonată de cel de-al 26-lea echipaj internaţional în august 1999.
2007 - Fundaţia înfiinţată de actorii americani Angelina Jolie şi Brad Pitt a donat 100.000 de dolari pentru construirea primei clinici medicale moderne din provincia Duk, Sudan
Sursa: Mediafax.ro
Pilotii orbi – M.Eliade – 1937 (fragment)
................................
Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.
...................................
Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nstru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
...........................................
Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.
Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.
......................................................
Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]
....................................
Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi.[....]
..........................................
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc.Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei ( la sfârsitul Evului Mediu ), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.
..................................................
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si to mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri.......
...................................
…Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându- se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.
Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi.
[Vremea, Nr. 505, 19 Septembrie 1937, p. 3]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu