A fost proclamata în ziua de 8 Martie 1910, cu ocazia Congresului al II-lea al Internationalei socialiste a femeilor la Copenhaga. Initiativa a revenit CLAREI ZETKIN (1857-1933) care a reusit sa faca acceptata cu ocazia acestei Conferinte, faptul ca în fiecare an ziua de 8 Martie sa fie organizata de femeile socialiste din toate tarile, în scopul de a face "propaganda în favoarea votului femeilor". Dar semnificatia si istoria acestei date de 8 Martie, ramâne cam nebuloasa! Versiuni ale istoriei fac ca aceasta zi sa corespunda zilei de greva declansata la New York, în 8 Martie 1857, de catre muncitoarele din domeniul textilelor de la Lower East Side sau a primei Woman's Day, organizata în Statele Unite la 28 Februarie 1907.
La începutul secolului al XX-lea, Miscarea feminista provoaca tulburari violente cu partizanele Doamnei Emmeline PANKHURST-GOULDEN, care revendica dreptul de vot al femeilor. Partizana britanica, nascuta la Manchester în 1858 si decedata la Londra în 1928, a fost fondatoarea Uniunii feminine sociale si politice în anul 1903. Aceasta miscare a partizanelor pentru drepturile femeilor din Anglia de la începutul sec.al XX-LEA, URMAREA OBTINEREA DREPTURILOR POLITICE PENTRU FEMEI. Mai târziu, în 1928, Curtea suprema a Canadei refuza sa considere femeile ca "indivizi" care sa poata face parte din Senat. Aceasta era stabilita prin LEGEA CONSTITUTIONALA DIN ANUL 1867 si pe incapacitatea femeilor, dupa COMMON LAW, de a-si asuma obligatii publice, respingând cauza Henriettei Muir Edwards si a colegelor sale.
Afacerea "indivizilor" - 1927-1929 - ramâne o cauza celebra în analele politice, de admiterea femeilor în Senatul Canadei. Prima femeie canadiana EMILY MURPHY, la 27 August 1927 si colegele sale de lupta, au trecut la actiune, facând sa parvina o petitie Guvernului. Ele cereau Curtii supreme de a examina sensul cuvântului "individ" din Articolul 24 al Actului Americii de Nord britanic, în scopul de a determina si desemna de asemenea si femeile. La Curte chestiunea a fost în deliberare pe 14 Martie 1928 si 6 saptamâni mai târziu, raspunsul a fost NEGATIV. Unul din argumentele Curtii a fost ca Actul va trebui sa fie interpretat în lumina epocii redactarii sale. Cum femeile nu participau deloc la viata politica în 1867, ele nu puteau fi eligibile la Senat. Au fost cinci femei din provincia Alberta, care nu au acceptat aceasta decizie si au facut apel la Comitetul judiciar al Consiliului privat al Marii Britanii, care era pe atunci ultima instanta de recurs pentru Canada. La 18 Octombrie 1928, cinci lorzi ai Comitetului judiciar au declarat în unanimitate ca denumirea de "individ" din Articolul 24 desemna în acelas timp atât barbatii cât si femeile (...)" Excluderea femeilor din functiunile publice era dupa ei o "relicva a unei epoci mai barbare decât a noastra". (Trad.subs.internet "Les célèbres cinq").
Cele cinci femei celebre, au fost Emily Murphy, Henrietta Muir Edwards, Louis Mc.Kinney, Irene Parlby si Nellie McLung. Multi indivizi si asociatii au reclamat de asemenea de multi ani, numirea femeilor în Senat. Aceasta cauza era importanta pentru CELE CINCI, pentru ca pâna în anul 1970, divortul si alte cauze privitoare la femei, trebuiau aprobate de Senat. Ele considerau deci, ca daca femeile vor fi membre ale Senatului, deciziile privitor la familie vor deveni mai echitabile.
Secolul XX a fost un secol de EMANCIPARE A FEMEILOR. FEMEILE, MULTA VREME AU FOST SUPUSE TUTELEI TATILOR, A FRATILOR SAU A SOTILOR, dar astazi au câstigat, si în special multumita luptei condusa de FEMINISTE, în perioada anilor 1970, în sensul de a avea dreptul sa-si dirijeze viata asa cum ele înteleg. În acelas timp, ceea ce este adevarat pentru un mare numar dintre ele, este ca înca exista si în sec.XXI tari în care femeile sunt constrânse în libertatea lor, deseori în numele PRINCIPIILOR RELIGIOASE.
La începutul sec. al XX-lea, în Franta ca si în majoritatea tarilor europene, femeia era considerata ca o minora, o incapabila din punct de vedere juridic. Înainte de a fi considerata ca "individ", sistemul patriarhal domina, ea era numai o sotie si o mama, trecând deci de la tutela tatalui la cea a sotului. Revendicarile ce au urmat si au fost aprobate de instantele în drept, au permis femeilor sa aiba un copil, numai daca ea "vrea si când vrea", dar nu în toate tarile. În Franta sub regimul de la Vichy, care condamna sever toata propaganda în favoarea avortului si a anticonceptionalelor, fiind pedepsite chiar cu închisoare, iar în România, dupa anii 1955, au fost aceleasi legi drastice, iar eventualul avort spontan, trebuia constatat în prezenta militiei si a procurorului, motiv pentru care, femeile care nu se puteau "descurca" cu medici particulari de specialitate, au riscat sa dea nastere la copii cu malformatii congenitale, care din pacate, înca sunt în viata, handicapati si de care guvernul NU se prea intereseaza nici material, nici moral, si fiecare se "descurca" cum poate, ca asa se zice ca "noi românii suntem descurcareti în toata lumea" (!!!)
În 1960 situatia a basculat prin aparitia anticonceptionalelor, care au fost legalizate în Germania în 1962, în Statele Unite si Anglia în 1974, iar în Franta în 1967. Totusi publicitatea este limitata în revistele de specialitate si adolescentele nu aveau acces decât cu autorizatia parinteasca. Jurnalistul francez Jacques DEROGY, în cartea intitulata DES ENFANTS MALGRÉ NOUS, aparuta în 1956, a relevat amploarea unei sarcini NEDORITE, motiv pentru care ascultând frecvent emisiuni la TV5, printre care si AVIS DE RECHERCHE, apar oameni în toata firea, care-si cauta parintii biologici, deoarece de la nastere erau înfiati sau trimisi în orfelinate. Si aceasta nu numai în Franta, dar în toate tarile Europei în care avortul era interzis, precum si în Canada. Ca sa nu mai vorbim de puterea "religioasa", ca si cea politica, ce ramâne esential în mâinile barbatilor, existând înca tari în care peste 80 milioane femei, înca de la nastere sunt mutilate prin exciziune, sau infibulatie, în special în tarile africane, sau peninsula Arabica, în Indonezia, Malaezia, operatie care e facuta în exclusivitate de femei, bunici sau mame - mi-a fost imposibil sa vad la televiziune exercitându-se aceasta BARBARIE înca în sec.XXI, ÎN PLUS ÎN NUMELE RELIGIEI...!!??
Pe lânga ororile descrise mai sus, odata cu emanciparea femeii, în toate domeniile, au aparut bineînteles schimbari si în vestimentatie si în continuare si în sec.XXI emanciparea, uneori gresit înteleasa si deci prost aplicata, s-a cam SARIT PESTE CAL.... dar nu avem ce face, deoarece multi spun NU MAI PUTEM REVENI LA MOYEN ÂGE - este DESUET. De acord ca nu ne putem întoarce din drum, dar oricum, e bine sa avansam, dar cu DECENTA...NU înseamna ca daca ieri am mâncat numai ceai cu pâine, astazi sa mâncam un kg.de carne ca sa compemsam. TOT CE ESTE EXTREM - este cu riscuri, si PRUDENTA, ESTE MAMA ÎNTELEPCIUNII.
Urmeaza evidenta UNOR FEMEI CELEBRE ale secolului XX, indiferent daca celebritatea a fost pozitiva sau negativa, ramân în memoria selectiva a individului si ca atare voi deschide capitolul cu reginele ROMÂNIEI si apoi MONARHIA ANGLIEI, care ramâne Seful Canadei, ea facând parte din Commonwealth, urmând apoi femei - mai mult sau mai putin cunoscute dar care vor ramâne în ISTORIA LUMII, din diverse domenii de activitate.
Prima regina a României si scriitoare - Elisabeta (Carmen Sylva)1843-1916, sotia primului rege al României Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen; Regina Maria - mama ranitilor, sotia Regelui Ferdinand nepotul regelui Carol I (1875-1938); Regina-mama Elena, mama regelui Mihai (1896-1982) si în final Domnita Ileana (alias Maica Alexandra, fiica reginei Maria, moarta în exil în Statele Unite), nu a fost regina, însa a fost o personalitate care merita toate omagiile.
- Regina Elizabeth, reine mère (Queen Mum) a Angliei, 1900-2002; Regina Elizabeth II a Angliei, nascuta în 1926.
Toate aceste regine, dar în primul rând mame devotate familiilor lor, tarii, poporului si intereselor altor natiuni, care au facut de garda la capatâiul ranitilor, au mers pe front ca infirmiere, au ajutat familiile celor decedati si deveniti handicapati, au ajutat material pe cei saraci, într-un cuvânt au servit Patria pentru care au jurat în fata lui DUMNEZEU CEL ATOTPUTERNIC, pâna la ultima lor suflare.
Urmeaza FEMEI - sotii de sefi de state, care si-au secondat barbatii, au fost active si nu de putine ori, din "culise" au avut un cuvânt greu de spus, indiferent ca sotii au fost sau nu "fideli",dar au contribuit la cauza tarii : Eleanor (Anna)Roosevelt (1884-1962); Nancy Reagan (1921- ); Maria Eva Duarte (Evita) Peron (1919-1952; Jacqueline Kennedy - Onassis (1929-1994); Indira Gandhi - Doamna de Fier a Asiei (1917-1984); Imelda Marcos (1930 -) sotia lui Marcos; Jiang-Qing, cunoscuta sub numele de "madame Mao" a patra sotie a lui Mao Zedong (1914-1991); Jovanka Budisavlievici-Broz, (1924- ) sotia lui Tito; Golda Meir, denumita "bunica Israelului" (1893-1978); Ludmila Jivkova (1942-1998) fiica lui Todor Jivkov; sotia lui Jivkov, Mara Maleeva, a fost medic, nu a facut politica, în schimb fiica lor a fost mâna dreapta a tatalui, dar în mod pozitiv si ea fiind foarte cultivata. Raisa Gorbaciova (1932-1998?), sotia lui Mikhail Gorbaciov; Margaret Hilda Thatcher (1925 - ) denumita "Doamna de Fier a Angliei"; Benazir Bhutto "Fiica Orientului" (1953- ); Dolores Ibarruri "La Pasionnaria" - (1895-1989); Winnie Mandela, prima sotie a lui Nelson Mondela (1934- ); Hillary Rodham Clinton (1947- ) sotia lui Bill Clinton; Madeleine Albright (1938- ); Nadejda Allilueva - sotia lui Stalin (22 Sept.1901-1932, prin sinucidere) a fost a doua sotie a lui Stalin, au avut o fiica SVETLANA, fugita în Occident prin anii 1960; prima sotie a lui Stalin s-a numit Ekaterina Svanidze; Nadejda Krupskaia (1869-1939) sotia lui Lenin; Alexandra Domontoviciova- Kollontai, prima ambasadoare din lume (1893-1952); Wallis Simpson (1806-1986) cea pentru care regele Edouard VIII al Angliei a abdicat; Eva Braun (1912-1945) casatorita oficial cu Hitler în ajununul sinuciderii, pe 29 Aprilie 1945. Rachelle Guidi- Mussolini (1892- 1945);Elena Lupescu (1896-1977) amanta "en titre" si apoi sotia lui Carol II, si el a abdicat; Maria Antonescu sotia maresalului Ion Antonescu (1892-1964); Elena Petrescu-Ceausescu, "acad.,dr.,ing."...sotia DICTATORULUI CEAUSESCU, nascuta la 7.01.1916-1989 (si nu 1919, cum îsi falsificase actul de nastere) a fost DIAVOLUL PE PAMÂNT.
Fara date si alte comentarii, voi da curs câtorva nume mai bine cunoscute de cititori, din diferite ramuri de activitate, doar spre aducere aminte, ramânând ca cei care sunt mai curiosi si îi intereseaza viata în amanunt a celor enumerati, cu BUNE, cu RELE, internetul ne sta la dispozitie cu peste 300 milioane site-uri, pâna în prezent, unde putem descoperi si ce nu cautam.
Martha Bibescu, Maria (Maruca) Cantacuzino, Aristitza Romanescu, Marioara Ventura, Ecaterina Teodoroiu, Elvira Popescu, Lucia Sturdza-Bulandra, Cella Delavrancea, Zoe Busulenga, Agatha Bârsescu, Dina Cocea (a împlinit 90 de ani în aceasta luna)a fost reprezentanta UFDR la ONU, în perioada guvernului Gh.Dej, Tantzi Cocea, Cella Dima, Maria Filotti, Elvira Godeanu, Danielle Darieux, Brigitte Bardot, Lady Di, Grace de Monaco, Zoe Dumitrescu-Busulenga, Maria Callas, Gabrielle Chanel (Coco), Simone Kaminker-Signoret, Ingrid Bergman, Elisabeth Taylor, Katherine Hepburn, si "last but not least" MARIE CURIE, fizician francez, de origine poloneza, prima femeie care a fost titulara la o catedra a Univ.Sorbonne, si a primit Premiul Nobel în 1903, ca si alte femei celebre în alte domenii Camille Claudel, Françoise Sagan, George Sand (alias Aurore Dupin), Isabelle Adjani, Juliette Binoche, Catherine Deneuve, Marguerite Yourcenar (1903-1987), prima femeie admisa la Acad.franceza în 1980, Marguerite Duras (1915-1996), activa în Rezistenta în al doilea Razboi mondial, Simone de Beauvoir (1908-1986).
Lista este fara de sfârsit, si sunt înca multe nume rasunatoare, pe care le-am omis, cu sau fara voie, rezervându-mi dreptul - daca conducerea ziarului OBSERVATORUL ma va solicita din nou - sa continui cele începute. Oricum pot sa va declar, ca este fascinant sa faci "recherche" sau "search" pe Internet, în biblioteci publice, sau în documentele personale scrise, precum si în propria-mi biblioteca, fiind întotdeauna interesata de faptele petrecute cu cel putin un secol înainte, precum si a patrunde în viata unor personalitati care m-au marcat de multa vreme, a unor oameni care au trait în alta epoca decât cea de azi,... dar probabil ca aceasta face parte si din caracterul meu în care predomina curiozitatea si aflarea ADEVARULUI unor evenimente traite sau numai auzite.
SURSA: Observatorul.com
Acum o zi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu