Curs BNR la zi
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Dacian Ciolos avizat favorabil in unanimitate in Comisia de agricultura din Parlamentul European
"Toată lumea este foarte fericită", a glumit De Castro.
El a spus că Dacian Cioloş a răspuns foarte bine la toate întrebările pe care i le-au adresat eurodeputaţii.
"Toată lumea a înţeles şi este fericită că este un comisar care a înţeles în primul rând importanţa Politicii Agricole Comune pentru cetăţeni", a spus De Castro.
"A fost un vot favorabil în unanimitate, ceea ce înseamnă că toate grupurile politice au votat pentru avizarea lui Dacian Cioloş. Aşadar acesta poate trece în etapa următoare în vederea definitivării procedurii de confirmare în funcţia de comisar european", a spus De Castro.
"Ne bucurăm mult că românii au un comisar bine pregătit într-un domeniu atât de important", a adăugat De Castro.
Cioloş a fost audiat, vineri, timp de trei ore, de Comisia de Agricultură din PE.
Dacian Cioloş a spus, într-o scurtă declaraţie de presă, la finalul dezbaterilor din comisie, că audierea sa a prilejuit o dezbatere foarte impresionantă, el declarându-se plăcut surprins să vadă interesul dar şi diversitatea de opinii manifestate faţă de PAC.
Dacian Cioloş a spus, într-o scurtă declaraţie de presă , la finalul audierilor din PE că audierea sa a prilejuit o dezbatere foarte impresionantă, el declarându-se plăcut surprins să vadă interesul dar şi diversitatea de opinii manifestate faţă de PAC.
"A fost o dezbatere foarte interesantă din punctul meu de vedere. Cunosc o patre din membrii comisiei şi am fost plăcut impresionat să văd interesul şi diversitatea de opinii în ceea ce priveşte PAC. Cred că este un lucru important pentru viitorul PAC", a spus el.
Cioloş a spus că a avut ocazia să îşi prezinte propria viziune despre viitorul PAC, adăugând însă că va fi necesară în continuare să existe o largă consultare.
După această declaraţie, el a primit patru întrebări din partea jurnaliştilor prezenţi, toate fiind referitoare la aspecte pe care le-a menţionat deja în timpul audierilor.
Astfel, Cioloş a reiterat în faţa presei că în ceea ce priveşte regândirea plăţilor directe "obiectivul nu este de a pierde bani". "Doar că în trecut am avut referinţe istorice. Acum trebuie să găsim criterii pentru o distribuire mai echilibrată. Dar va trebui o consultare largă pentru a găsi soluţii echilibrate", a adăugat el.
El a mai reamintit că UE are o agricultură diversă şi că a demonstrat că este capabilă să propună măsuri care să pună în valoare aceste bogăţiile sale. "Cred că vom putea asigura un echilibru. Acesta va depinde de Comisie dar şi de Consiliu şi de PE pentru că vă reamintesc că suntem într-un domeniu al codeciziei iar acesta este un lucru bun pentru PAC", a spus Cioloş.
Sursa: Mediafax
Pilotii orbi – M.Eliade – 1937 (fragment)
................................
Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.
...................................
Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nstru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
...........................................
Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.
Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.
......................................................
Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]
....................................
Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi.[....]
..........................................
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc.Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei ( la sfârsitul Evului Mediu ), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.
..................................................
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si to mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri.......
...................................
…Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându- se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.
Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi.
[Vremea, Nr. 505, 19 Septembrie 1937, p. 3]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu