Curs BNR la zi
duminică, 2 ianuarie 2011
Semnificaţii istorice pentru 1 ianuarie
147 – India devine independentă.
404 – Are loc la Roma ultima competiţie cunoscută de gladiatori.
630 – Profetul Muhammad şi armata sa pleacă către Mecca, pe care o va captura fără vărsare de sânge.
990 – Kievul Rusesc adoptă calendarul iulian.
1432 – A încetat din viaţă Alexandru cel Bun, domn al Moldovei.
1438 – Albert al II-lea de Habsburg este încoronat rege al Ungariei.
1449 – S-a născut Lorenzo de Medici, supranumit “Lorenzo Magnificul”, conducător al Florenţei din 1469 şi patron al artei (m. 9 aprilie 1492)
1502 – Amerigo Vespucci debarcă în zona cunoscută astăzi ca Rio de Janeiro.
1502 – S-a născut Papa Grigore al XIII-lea (1572-1585); în anul 1582 a introdus un nou calendar (calendarul gregorian) (m. 10 aprilie 1585)
1561 – A încetat din viaţă Eftimie, egumenul mânăstirii Capriana (astăzi în Republica Moldova), autor al “Cronicii Moldovei” pentru perioada 1541-1554, scrisă în limba slavonă.
1600 – Scoţia începe să folosească calendarul iulian.
1651 – Carol al II-lea este încoronat rege al Scoţiei.
1700 – Rusia începe să folosească calendarul iulian.
1707 – Ioan al V-lea este încoronat rege al Portugaliei.
1766 – Introducerea nartului (norma zilnică de lucru) în Moldova, prin aşezămîntul agrar al lui Grigore al III-lea Ghica.
1775 – Alexandru Ipsilanti dă mitropolitului sarcina să elaboreze un raport despre situaţia învaţămîntului în Transilvania, pentru a putea trece la realizarea unor reforme.
1782 – A încetat din viaţă compozitorul Johann Christian Bach, fiul lui Johann Sebastian Bach (n. 5 septembrie 1735)
1788 – Apare prima ediţie a The Times al Londrei, anterior publicată ca The Daily Universal Register.
1797 – Albany devine capitala New Yorkului, în defavoarea lui New York City.
1801 – Giuseppe Piazzi descoperă primul asteroid cunoscut, 1 Ceres.
1801 – Adunarea legislativă a Regatului Marii Britanii şi Regatului Irlandei se încheie, adoptând crearea Regatului Unit.
1804 – Se încheie dominaţia franceză în Haiti.
1808 – Importul sclavilor în Statele Unite ale Americii este interzis.
1823 – S-a născut poetul Petöfi Sandor, unul dintre marii lirici ai poeziei universale a fost reprezentant de baza al intelectualităţii revoluţionare de la 1848. A încetat din viaţă eroic, pe câmpul de luptă de lângă Sighişoara (”Nori”, “Apostolul”, “O seară acasă”) (m. 31 iulie 1849)
1832 – A început aplicarea “Regulamentului Organic” în Moldova.
1847 – Franz Liszt susţine la Bucureşti al treilea concert, dat la Palat, la invitaţia lui Vodă Bibescu. Liszt improvizează pe tema unor cântece româneşti.
1848 – Intră în vigoare Convenţia dintre Moldova şi Muntenia privind desfiinţarea vămii dintre cele două ţări, excepţie făcând sarea. Se formeaza o singură piaţă, protejată de un singur cordon vamal.
1863 – S-a născut Pierre de Coubertin, filosof, istoric si sociolog, organizatorul Jocurilor Olimpice moderne. (m. 2 septembrie 1937)
1868 – S-a născut I. Al. Bratescu-Voineşti, scriitor, membru şi vicepreşedinte al Academiei Române (”Întuneric şi lumină”, “Niculăiţă Minciună”, “Firimituri”) (m. 14 decembrie 1946)
1887 – Regina Victoria a Marii Britanii este proclamată împărăteasă a Indiei.
1894 – A încetat din viaţă fizicianul Heinrich Hertz (n. 22 februarie 1857)
1897 – S-a născut prof.dr. Ana Aslan, medic specialist în gerontologie. A evidenţiat importanţa novocainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie Otopeni, sub numele de Gerovital (m. 20 mai 1988)
1901 – Banca Naţională a României a devenit o bancă cu caracter privat prin vânzarea participaţiei statului către particulari.
1927 – A fost înfiinţat postul de radio britanic BBC-British Broadcasting Corporation
1981 – Grecia devine stat membru al Comunităţii Europene.
1992 – România a fost numită în Comitetul Consultativ pentru programul de asistenţă în predarea, studierea, diseminarea şi mai larga recunoaştere a dreptului internaţional.
1993 – Cehia şi Slovacia s-au separat devenind două noi state independente şi suverane.
1994 – Executivul a aprobat înfiinţarea Agenţiei de restructurare, ca organ central de specialitate în subordinea Guvernului, pentru a analiza activităţile societăţilor comerciale cu capital de stat în vederea restructurării şi relansării lor.
1995 – Au intrat în vigoare acordurile de liber schimb încheiate între România şi Republica Cehă şi cea Slovacă.
1995 – Reprezentanţi ai Statelor Unite ale Americii, Uniunii Europene şi ai Canadei s-au întrunit la Geneva, unde au prezentat instrumentele de ratificare a Tratatului de creare a Organizaţiei Comerciale Mondiale.
1999 – A fost implementată moneda europeană unică, Euro, pentru început în formă electronică.
2003 – A încetat din viaţă Dumitru Tinu, ziarist, director la cotidianul “Adevărul” si al Clubului Român de Presă (CRP) (n. 21 octombrie 1940)
2007 – Timp de un an de zile, Sibiul împarte împreună cu Luxemburg titlul de capitală europeană a culturii
2009 – Rusia a întrerupt livrările de gaze către Ucraina în lipsa unui compromis asupra preţului pentru 2009 şi a întârzierii plăţilor.
Sursa: www.e-stiri.net
Pilotii orbi – M.Eliade – 1937 (fragment)
................................
Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.
...................................
Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nstru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
...........................................
Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.
Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.
......................................................
Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]
....................................
Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi.[....]
..........................................
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc.Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei ( la sfârsitul Evului Mediu ), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.
..................................................
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si to mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri.......
...................................
…Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându- se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.
Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi.
[Vremea, Nr. 505, 19 Septembrie 1937, p. 3]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu